suplețe (toate sensurile)

Definiția cuvântului „suplețe”

suplețesubstantiv

  1. însușirea de a fi suplu; mlădiere, flexibilitate, maleabilitate.
  2. (spec.) proprietate a unui corp solid de a putea suferi mari deformații nepermanente, prin încovoiere ori torsiune, sub acțiunea unor solicitări relativ mici; elasticitate.