sunetul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „sunetul”

sunetulsubstantiv

  1. vibrație a particulelor unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche.
  2. vibrație muzicală.
  3. anunțare, vestire (a unui eveniment); semnal.
  4. răsunet; ecou.
  5. vâlvă, gălăgie.
  6. (lingv.) element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat prin articulație.

sunetulsubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru sunet.