Definiția cuvântului „sunetelor”
sunetelor — substantiv
- vibrație a particulelor unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche.
- vibrație muzicală.
- anunțare, vestire (a unui eveniment); semnal.
- răsunet; ecou.
- vâlvă, gălăgie.
- (lingv.) element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat prin articulație.
sunetelor — substantiv
- forma de genitiv-dativ plural articulat pentru sunet.