Definiția cuvântului „sunau”

sunau — verb

(v.intranz.) a scoate, a produce, a emite anumite sunete.
(despre ceas) a marca timpul (prin bătăi mecanice).
(despre ape) a murmura, a susura.
(despre anumite obiecte, materiale etc.) a foșni; a trosni, a pocni.
(despre vânt) a șuiera, a vâjâi.
(v.tranz.) (pop.) a scutura cu zgomot frâul (pentru a chema calul).
(v.intranz.) (despre cuvinte, cântece, glasuri) a se face auzit, a se auzi, a răsuna.
(rar; despre urechi) a țiui.
(fig.) a-i stărui în minte.
(v.intranz.) (despre locurile unde se produc zgomote) a răsuna.
(v.intranz.) (despre oameni) a cânta dintr-un instrument muzical.
(v.intranz.) a anunța, a vesti ceva prin sunete de clopot sau suflând într-un instrument.
(v.tranz.) a chema (pe cineva) prin sonerie, telefon etc.
(v.intranz.) a fi formulat, exprimat; a glăsui.
(v.refl. impers.) (rar) a se zvoni, a se auzi vorbindu-se despre ceva.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru suna.