Definiția cuvântului „sufocau”
sufocau — verb
- (v.refl. tranz.) (adesea fig.) a nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) înăbuși (din lipsă de aer), a (se) asfixia.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru sufoca.
sufocau — verb
- forma de persoana a III-a plural la imperfect pentru sufoca.