(fil.) care consideră că baza a tot ce există este conștiința individuală; care neagă faptul că îndărătul senzațiilor se află obiectele reale, independente de om.
care are un caracter personal, care se petrece în conștiința cuiva; care, într-o judecată, acțiune etc., ține seamă numai de sentimentele, de pornirile și de ideile sale; părtinitor.
subiectiv — verb
(v.tranz.) a prezenta, a înfățișa ceva în felul sau personal; a imprima un caracter personal unei acțiuni.