(v.tranz.) a împunge cu un obiect cu vârf ascuțit, astfel încât vârful (sau întregul obiect) să răzbată în partea cealaltă; p. ext. a ucide sau a răni cu o armă ascuțită.
a perfora, a găuri.
(fig.) a străbate, a pătrunde, a trece prin ceva.
a realiza legătura dintre două lucrări miniere subterane.
forma de persoana a III-a singular la prezent pentru străpunge.
forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru străpunge.
străpuns — adjectiv
care a fost străbătut dintr-o parte în alta de un obiect ascuțit.