strănutam (toate sensurile)

Definiția cuvântului „strănutam”

strănutamverb

  1. (v.intranz.) (despre oameni și unele animale) a elimina cu zgomot, pe nas sau pe gură, aerul din plămâni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori.
  2. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru strănuta.

strănutamverb

  1. forma de persoana a I-a plural la prezent pentru strănuta.
  2. forma de persoana a I-a plural la conjunctiv prezent pentru strănuta.

strănutamverb

  1. forma de persoana a I-a singular la imperfect pentru strănuta.
  2. forma de persoana a I-a plural la imperfect pentru strănuta.