(v.intranz.) a scoate sunete puternice, țipete; a răcni.
a semnaliza ceva prin țipete; a cere ajutor prin țipete.
(despre animale și păsări) a scoate sunete sau zgomote caracteristice speciei.
(v.tranz.) a spune, a enunța ceva cu glas puternic; a-și exprima cu glas puternic voința.
(v.intranz.) a se văicări, a se jeli, a se plânge cu glas tare.
a cere ceva cu glas tare, a reclama ceva impetuos; a pretinde, a porunci.
(v.intranz.) a se răsti la cineva, a-i adresa cuiva vorbe aspre; a-i vorbi cuiva tare și cu dușmănie.
(v.tranz.) a chema (pe cineva) cu glas tare să vină, să asculte etc. (spunându-i numele).
(înv.) a chema la armată; a mobiliza.
(v.tranz.) a face cunoscut ceva (anunțând, vestind cu glas tare).
(v.tranz.) a se adresa cuiva cu un epitet, a denumi pe cineva; a porecli.
(v.tranz. impers.) a purta numele..., a se numi, a se chema...
(v.intranz.) a spune strigături la joc; a conduce jocul prin strigăte și chiuituri.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru striga.
strigi — substantiv
(mitol.; în superstiții) ființă imaginară închipuită ca o femeie care chinuiește copiii mici, ia mana de la vaci etc.
(ornit.) (Tyto alba) pasăre răpitoare de noapte, de culoare galbenă-roșcată, cu pete brun-închis, care se hrănește mai ales cu șoareci.
(entom.) (Acherontia atropos) fluture mare cu pete albe pe aripi, asemănătoare cu un cap de mort, care zboară numai în amurg și care, când este prins, scoate un zgomot ascuțit ca un strigăt.
strigi — substantiv
forma de plural nearticulat pentru strigă.
strigi — verb
forma de persoana a II-a singular la prezent pentru striga.
forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru striga.