Definiția cuvântului „stricăciune”

stricăciune — substantiv

1. faptul de a (se) strica; (concr.) ceea ce este stricat, deteriorat; pagubă produsă de ceea ce s-a stricat, s-a deteriorat, s-a distrus.
2. vătămare.
3. efect rău, păgubitor.
4. depravare, corupție.