← stop (toate sensurile)

Definiția cuvântului „stop”

stop — interjecție

  1. stai! Oprește!
  2. (în telegrame, ca termen convențional pentru a marca sfârșitul unei fraze) punct!

stop — substantiv

  1. oprire bruscă a mingii, a pucului la unele jocuri sportive.
  2. semafor care reglează circulația la întretăierea străzilor; lampa din spate a unui autovehicul, care se aprinde când autovehiculul frânează.

stop — verb

  1. (v.intranz.) (despre vehicule) a se opri.
  2. (v.tranz.) a opri din mers un vehicul.
  3. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru stopa.
  4. (v.tranz.) a repara o țesătură rărită sau ruptă, imitând modelul țesăturii, astfel încât să nu se mai distingă locul reparat.