parte care revine fiecăruia dintre interpreții unei compoziții muzicale, reprezentând un extras din partitura generală.
știmă — verb
(v. tranz. și refl. recipr.) a trata cu stimă (izvorâtă dintr-un sentiment de înaltă apreciere).
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru stima.
știmă — substantiv
forma de singular articulat pentru stimă.
știmă — substantiv
sentiment de prețuire (plină de respect) determinat de meritele sau de calitățile cuiva sau a ceva; considerație, respect, p. ext. atitudine respectuoasă.
știmă — verb
forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru stima.