strofă cu înțeles de sine stătător, alcătuită din opt versuri.
stanță — verb
formă alternativă pentru ștanța.
stanță — verb
(v.tranz.) a fasona sau a tăia obiecte de metal sau de mase plastice, în curs de prelucrare, cu ajutorul unei ștanțe; a ștănțui.
(v.tranz.) a grava prin presiune un model, o cifră etc. cu ajutorul unei ștanțe.
stanță — substantiv
unealtă-dispozitiv formată dintr-un poanson și o placă tăietoare, folosită pentru prelucrarea, prin deformare plastică și prin tăiere, a pieselor din tablă, mase plastice etc.
unealtă folosită la gravarea prin presiune a unui model, a unei mărci, a unei cifre etc. pe suprafața unei piese.