(v.tranz.) a deține un bun în calitate de proprietar, a avea ceva în proprietate, a poseda.
(v.tranz.) a cunoaște foarte bine un domeniu de activitate, o specialitate, o doctrină; a poseda cunoștințe temeinice (teoretice și practice) într-un anumit domeniu.
(v.refl. fig.) (despre oameni) a se reține (de la manifestarea unui sentiment, a unei porniri etc.); a se înfrâna, a se domina; a avea stăpânire de sine.
(v.tranz.) a potoli, a tempera, a înăbuși o pornire, un sentiment etc.
(v.tranz.) a opri, a împiedica pe cineva de la ceva; a ține în frâu, a struni.
(v.intranz.) a domni într-o țară, a guverna, a conduce.
(v.tranz. fig.) (despre propriile idei, sentimente etc.) a ține pe cineva sub influența sau stăpânirea sa; a domina.
stăpâni — substantiv
persoană în a cărei proprietate se găsește un bun material, considerată în raport cu acesta; persoană în a cărei proprietate se găsea un sclav, considerată în raport cu acesta; proprietar.
persoană în serviciul căreia se găsește angajat cineva, considerată în raport cu acesta; (spec.) patron.
persoană sub a cărei putere, autoritate, dominație se găsește cineva sau ceva, considerată în raport cu persoana sau cu lucrul respectiv; (în legătură cu țări, popoare etc.) suveran, domnitor.