(v.refl. tranz.) a munci sau a obliga să muncească până la istovire, a (se) istovi din cauza eforturilor depuse.
(v.refl.) (despre oameni) a fi silit să facă față unor sarcini materiale copleșitoare, să cheltuiască sume care depășesc cu mult limita posibilităților.
spetit — adjectiv
bolnav de speteală; deșelat; (despre oameni) frânt de șale, istovit, sleit de puteri.