← sort (toate sensurile)

Definiția cuvântului „sort”

sort — verb

  1. (v.tranz.) a alege, a aranja, a repartiza mărfuri, produse, materiale pe categorii, după calitate, dimensiuni, compoziție etc.; a împărți, a aranja pe sorturi.

sort — substantiv

  1. obiect, produs sau grup de obiecte ori de produse care aparțin ca varietăți unei categorii mai mari; fel, gen, varietate, categorie, calitate (de mărfuri, de produse).

sort — substantiv

  1. (de obicei la pl.) sistem de alegere, de desemnare, de repartiție prin aruncarea unor zaruri, prin tragerea unor bilete etc., care lasă să decidă întâmplarea, dând șanse egale tuturor participanților; zar sau bilet folosit la această operație.

sort — substantiv

  1. obiect de îmbrăcăminte (sportivă sau de plajă) în formă de pantaloni scurți.

sort — substantiv

  1. obiect de îmbrăcăminte pe care îl poartă dinainte, peste haine, femeile, muncitorii etc. în timpul lucrului, pentru a-și proteja îmbrăcămintea.
  2. obiect de îmbrăcăminte (cu mâneci) care face parte din uniforma școlarilor și care se poartă peste haine.
  3. (în portul popular femeiesc) țesătură dreptunghiulară din lână sau din bumbac, de obicei împodobită cu broderii, care se poartă peste fustă.