(bot.) (Sorbus aria) arbore din familia rozaceelor înalt până la 15 m, cu frunze ovale, flori albe și fructe cărnoase, al cărui lemn se folosește la strungărie.
(geogr.) vârtej de apă cu un ochi adânc la mijloc; loc unde apa unui râu dispare de la suprafață, curgând în continuare printr-un curs subteran.
(met.) vânt puternic care se propagă sub forma unui vârtej.
(tehn.) piesă metalică perforată sau prevăzută cu sită care se montează la capătul introdus în lichid al conductei de aspirație a unei pompe pentru a împiedica pătrunderea în pompă a corpurilor străine, a impurităților.
sorbi — verb
(v.tranz.) a bea ceva trăgând în gură puțin câte puțin, cu buzele țuguiate (și cu zgomot).
(v.tranz.) a bea repede și cu lăcomie, dintr-o singură înghițitură (golind vasul).
(v.tranz.) a înghiți.
(v.tranz.) (fig.) a preocupa, a captiva.
(v.tranz.) a trage în piept (cu nesaț), a inspira adânc (aer, vânt, miresme).
forma de persoana a II-a singular la prezent pentru sorbi.
forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru sorbi.
forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru sorbi.