Definiția cuvântului „slăbiciune”

slăbiciune — substantiv

1. faptul de a fi slab, uscățiv; (p.ext.) lipsă de forță fizică.
2. stare, senzație (trecătoare) de sleire, de pierdere a puterilor; sfârșeală.
3. (fig.) lipsă de energie, de fermitate.
4. (fig.) (mai ales la pl.) defect, lipsă, scădere, cusur.
5. (fig.) pornire, înclinație pentru cineva sau ceva; afecțiune; (p.ext.) pasiune.
6. (fig.) (rar) lipsă de valoare, de merite, de pregătire.