← sec (toate sensurile)

Definiția cuvântului „sec”

sec — verb

  1. (v.tranz. și intranz.) a face să dispară sau a dispărea apa dintr-un râu, dintr-un lac etc.; a (se) usca.
  2. (v.intranz.) (despre lichide) a se pierde, a dispărea.
  3. (v.tranz.) (fig.) a stoarce, a slei, a istovi puterea, vlaga cuiva.
  4. (v.intranz.) (despre plante, semințe) a-și pierde seva, germenele de viață; a se veșteji.
  5. (pop.; despre corpul omului, despre membre, ochi) a se atrofia, a paraliza.
  6. (v.tranz.) (fig.) a pricinui cuiva o emoție puternică, o durere; a chinui.
  7. (înv.) a ucide.
  8. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru seca.

sec — adjectiv

  1. lipsit de apă; care a secat, s-a uscat.
  2. (despre locuri) lipsit de umezeală; (p.ext.) arid, neproductiv.
  3. în care nu se află nimic; gol, deșert.
  4. (pop.; despre părțile corpului) atrofiat, paralizat.
  5. (fig.) lipsit de conținut, de sens, fără folos.
  6. (fig.) (adesea substantivat) fără minte, prost.
  7. (fig.) (despre oameni și manifestările lor; adesea adverbial) lipsit de sensibilitate, de căldură; aspru, tăios, rece.
  8. (fig.) (rar) tare, puternic, dârz.

sec — verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru seca.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru seca.