(v.intranz.) a licări ca o scânteie; a sclipi, a străluci, a luci.
(v.intranz.) (despre ochi) a privi viu, pătrunzător (sub impresia unui sentiment puternic).
(v.intranz.) a împrăștia scântei.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru scânteia.
scânteia — substantiv
particulă solidă incandescentă care sare din foc, dintr-un corp aprins, din ciocnirea unor corpuri dure etc. sau care însoțește o descărcare electrică, și care se stinge foarte repede.
(p.ext.) lumină slabă, de-abia întrezărită, cu sclipiri intermitente; licărire.
(fig.) fapt în aparență neînsemnat care declanșează o acțiune, un sentiment etc.
(fig.) părticică neînsemnată din ceva; fărâmă, pic.