Definiția cuvântului „scâncim”
scâncim — verb
- (v.intranz. și refl.) a plânge înăbușit, slab și întretăiat.
- (v.intranz.) (despre animale) a se văita, a geme; (despre câini) a scheuna.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru scânci.
scâncim — verb
- forma de persoana a I-a plural la prezent pentru scânci.
- forma de persoana a I-a plural la conjunctiv prezent pentru scânci.