armă defensivă de metal, de piele etc., de diverse forme și mărimi, cu care luptătorii din antichitate și din evul mediu își apărau pieptul de lovituri; pavăză.
rarblazon (în formă de scut).
(fig.) apărare, ocrotire, sprijin.
(tehn.) mască sau paravan protector folosite de sudori.
construcție metalică sau de lemn mobilă, folosită la susținerea peretelui și a tavanului unei galerii de mină sau la protejarea lucrărilor de săpare și de căptușire a unui tunel.
(geol.) regiune întinsă din cadrul unei platforme, în care apare la suprafață fundamentul platformei, format din șisturi cristaline și vechi roci magmatice.
parte chitinoasă care alcătuiește epiderma sau scheletul unor viețuitoare, având rol protector.
scuturi — verb
(v.tranz.) a clătina, A agita sau (mai rar) a lovi un obiect pentru a face să cadă ori să iasă ceva de pe (sau din) el.
(v.refl.) a se curăța de praf, de noroi, de zăpadă etc.
(v.intranz.) a face curățenie, a deretica, a șterge praful de pe obiectele din casă.
(v.tranz.) (fig.) a arunca, a lepăda, a îndepărta ceva.
(v.refl.) a scăpa, a se elibera de ceva supărător, nefast.
(v.refl. tranz.) a rămâne sau a face să rămână fără frunze, petale, rod; a cădea sau a face să cadă, a (se) împrăștia.
(v.refl.) a se desprinde și a cădea.
(v.tranz. și intranz.) a mișca cu putere încoace și încolo, a zgâlțâi, a hâțâna, a zdruncina; a agita.
(v.refl.) a se cutremura din tot corpul.
(v.tranz.) (fig.) (fam.) a critica sau a certa aspru.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru scutura.
scuturi — substantiv
forma de plural nearticulat pentru scutură.
scuturi — verb
forma de persoana a II-a singular la prezent pentru scutura.
forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru scutura.