← scurs (toate sensurile)

Definiția cuvântului „scurs”

scurs — verb

  1. (v.refl. tranz.) a curge sau a face să curgă un lichid, prelingându-se în cantități mici.
  2. (v.tranz.) a scoate ultimele picături de lichid aflate într-un recipient.
  3. (v.refl.) (despre fluide) a ieși (în cantități mici) dintr-o conductă defectă.
  4. (v.refl.) (despre ochi) a se sparge, împrăștiindu-se din orbită.
  5. (v.tranz.) a separa partea lichidă sau particulele aflate în suspensie dintr-un amestec.
  6. (v.tranz.) a seca apa dintr-un teren prin drenaj.
  7. (v.refl.) (despre ape) a curge la vale (lăsând în urmă locul uscat).
  8. (v.refl.) (fig.) (despre grupuri de ființe, de vehicule) a se succeda, a merge în aceeași direcție, a se perinda.
  9. (v.refl.) (fig.) (despre unități de timp) a trece unul după altul, a se desfășura.
  10. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru scurge.
  11. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru scurge.

scurs — substantiv

  1. rarscurgere.
  2. (reg.) fund găurit al unui vas mare în care se țin prune.
  3. (reg.) curs (al unei ape).
  4. (fig.; rar) scursură.

scurs — adjectiv

  1. (despre lichide) care a curs (fără întrerupere), prelingându-se, de obicei în cantități mici (până la ultima picătură).
  2. (înv. și reg.; despre recipiente) din care a curs tot conținutul (lichid).
  3. (despre ochi) spart și împrăștiat din orbită.
  4. (rar; la m.pl.; despre ochi) plânși.
  5. (rar; la m.pl.; despre ochi) obosiți.
  6. (p.ext.; rar; la m.pl.; despre ochi) inexpresiv.
  7. din care a fost separată partea lichidă de cea solidă prin stoarcere, strecurare, etc.
  8. (reg.; despre sosuri; p.ext.; despre mâncăruri) scăzut.
  9. (rar; despre terenuri acoperite cu apă) asanat.
  10. (fig.; despre timp sau despre unități de timp sau; p.ext.; despre viață, existență, etc.) trecut (unul după altul).

scurs — verb

  1. forma de participiu trecut pentru scurge.