Definiția cuvântului „scula”

scula — verb

(v.refl. tranz.) a (se) trezi din somn, a (se) deștepta.
(v.refl. tranz.) a (se) ridica (din pat) după o boală; a (se) vindeca, a (se) însănătoși.
(v.refl. tranz.) a (se) ridica în picioare, a (se) ridica de jos.
(v.refl.) (pop.) a se ridica să plece; (p.ext.) a începe o acțiune, a se apuca de o treabă.
(v.tranz.) (fig.) a mobiliza, a aduna (în vederea unei acțiuni).
(v.tranz. și refl.) a (se) răscula.
(v.refl.) (înv.) a porni la război, a se ridica (cu armele) împotriva cuiva.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru scula.

piesă folosită pentru prelucrarea unor materiale solide, în scopul schimbării formei, a dimensiunilor și a proprietății acestora; unealtă, instrument.
parte activă a unei scule, care acționează nemijlocit asupra materialului de prelucrat.
(fig.) persoană, acțiune, fapt de care se servește cineva pentru atingerea unui scop; instrument.
(înv.; la pl.) obiecte de preț; giuvaere, bijuterii.