(v.refl.) (mai ales la pers. 3) (despre lemn, piele, hârtie sau obiecte făcute din ele) a se usca foarte tare, a se deteriora, a se strica (la suprafață) deformându-se, cojindu-se.
(v.refl.) (despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate) a se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi, a se coji, a se burduși.
(v.refl.) (despre pielea corpului unor ființe) a se coji, a se descuama; a se zbârci, a se crăpa din cauza uscăciunii.
(v.refl.) (p.ext.) (despre oameni sau părți ale lor) a slăbi foarte mult; a se scofâlci.
scorojit — adjectiv
(despre lemn, piele, hârtie sau obiecte făcute din ele) strâmbat, îndoit, crăpat, deformat (de căldură, de uscăciune).
(despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate) degradat (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu; coșcovit, cojit, burdușit.
(despre pielea corpului unor ființe) aspru la pipăit, crăpat, zbârcit.
(p.ext.) (despre oameni sau părți ale lor) foarte slab, uscat; scofâlcit.