scoarță (toate sensurile)

Definiția cuvântului „scoarță”

scoarțăsubstantiv

  1. înveliș extern (gros și tare) al trunchiului și al crengilor unui copac sau al unei plante lemnoase; coajă.
  2. învelișul exterior și solid al globului pământesc, cu o grosime care variază între 5 și 8 km în zona oceanică și între 30 și 80 km în zona continentală; coajă care se formează la suprafața pământului după ploi mari urmate de secetă.
  3. copertă rigidă a unei cărți, a unui registru etc.
  4. perete de scânduri cu care se înlocuiesc loitrele carului când se transportă grăunțe.
  5. covor cu urzeală de lână sau bumbac și băteală din lână.