Definiția cuvântului „scaune”

scaune — substantiv

mobilă (de lemn, de metal etc.) cu sau fără spetează, pe care poate să șadă o singură persoană.
(fig.) (mai ales urmat de determinări) locul, funcția deținută de cineva ca membru al unei adunări (elective).
tron; (p.ext.) funcția și autoritatea monarhului, a domnitorului; domnie.
(fig.) reședința monarhului sau a cârmuirii; capitala unui stat.
circumscripție teritorial-administrativă a sașilor și a secuilor din Transilvania, în cadrul organizației de stat austro-ungare.
(determinat prin „de judecată”) instanță judecătorească.
(pop.; de obicei urmat de determinări) dispozitiv de lemn în formă de masă sau de bancă, la care își exercită profesiunea diverși meseriași.
butuc pe care se taie carnea la măcelărie. (p.ext.) măcelărie.
suport, postament la diferite unelte, instrumente, mașini sau organe de mașini.
schelet făcut din grinzi de lemn, care susține învelitoarea unui acoperiș și elementele pe care aceasta se sprijină.
placă de lemn cu două piciorușe și o față curbă, pe care se sprijină coardele instrumentelor muzicale cu arcuș.
faptul de a elimina materiile fecale; (p.ext.) (concr.) materiile fecale eliminate de cineva.