← scăpătai (toate sensurile)

Definiția cuvântului „scăpătai”

scăpătai — verb

  1. (v.intranz.) (pop.; despre soare, lună și alți aștri; la pers. 3) a coborî spre asfințit; a apune, a asfinți.
  2. (v.intranz.) a aluneca în jos, a cădea, a se cufunda.
  3. (v.intranz.) (despre ochi, priviri) a luneca, a se abate de pe obiectul fixat (din cauza oboselii).
  4. (v.intranz.) a sărăci.
  5. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru scăpăta.

scăpătai — verb

  1. forma de persoana a I-a singular la perfect simplu pentru scăpăta.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperfect pentru scăpăta.