(leagă noțiuni sau propoziții care se exclud ca opuse sau contradictorii) plânge sau râde? (Al doilea membru al disjuncției este o negație) sunt sau nu sunt?
(leagă noțiuni sau propoziții care se exclud ca alternative) doriți cafea sau ceai?
(corelativ, indică necesitatea de a alege între două alternative)
(în enumerări, precedând fiecare element al enumerării sau numai pe ultimul)
(cu funcție explicativă) adică, cu alte cuvinte.
(cu funcție copulativă) precum, și.
(în propoziții interogative, cu funcție conclusivă, atenuată de o nuanță de îndoială) nu cumva? oare? poate?
sau — pronume
(pron.pos.) (precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale” când este pronume, când stă, ca adjectiv, pe lângă un substantiv nearticulat sau când este separat de substantiv prin alt cuvânt) (înlocuiește numele unui obiect posedat de cel despre care se vorbește, precum și numele acestuia)
(pron.pos.) (la m. pl.) familia, rudele, prietenii etc. persoanei despre care se vorbește; (la m. sg.) soțul persoanei despre care se vorbește.
(pron.pos.) (la f. pl.) treburile, preocupările, obiceiurile, spusele persoanei despre care se vorbește.
sau — adjectiv
(adj.pos.) care aparține persoanei despre care se vorbește sau de care această persoană este legată printr-o relație de proprietate.
(adj.pos.) care arată o dependență, o filiație, o înrudire etc. cu persoana despre care se vorbește.
(adj.pos.) care este spus, făcut, suportat etc. de cel despre care se vorbește.