rău (toate sensurile)

Definiția cuvântului „rău”

răuadjectiv

  1. care are însușiri negative; lipsit de calități pozitive.
  2. (adesea substantivat) care face, în mod obișnuit, neplăceri altora.
  3. care exprimă, care denotă răutate; care este contrar binelui.
  4. care nu-și îndeplinește îndatoririle morale și sociale legate de o anumită circumstanță, care nu e potrivit unui anumit lucru, unei anumite situații; necorespunzător, nepotrivit.
  5. (despre copii) neascultător, răsfățat, răzgâiat.
  6. neconform cu regulile moralei; în dezacord cu opinia publică.
  7. (despre vorbe) care supără, care jignește; (p.ext.) urât.
  8. (despre viață, trai etc.) neliniștit, apăsător, chinuit.
  9. (despre vești) care anunță un necaz, o supărare; neplăcut.
  10. care nu are calitățile proprii destinației, menirii, rolului său.
  11. care nu este apt (pentru ceva), care nu e corespunzător unui anumit scop, unei anumite întrebuințări; care prezintă unele defecte, unele imperfecțiuni.
  12. (despre organele corpului) care nu funcționează normal; bolnav; (despre funcții fiziologice) care nu se desfășoară normal.
  13. (despre îmbrăcăminte și încălțăminte) uzat, rupt, stricat.
  14. (despre băuturi) neplăcut la gust, prost pregătit.
  15. (despre bani) care nu are curs, ieșit din circulație; fals.
  16. (despre meseriași, artiști etc.) neîndemânatic, incapabil, nepriceput.
  17. nesatisfăcător; dăunător.
  18. (despre vreme) urât; nefavorabil.
  19. (în superstiții) prevestitor de rele; nefast, nenorocos.

răuadverb

  1. așa cum nu trebuie; nepotrivit, greșit, cu defecte.
  2. neconform cu realitatea; inexact, neprecis, incorect.
  3. neplăcut, supărător, nesatisfăcător.
  4. incomod, neconfortabil.
  5. neplăcut, dezagreabil.
  6. neconform cu părerile, cu gusturile cuiva.
  7. puternic, tare; foarte.

răusubstantiv

  1. ceea ce aduce nemulțumire; neplăcere; pricină de nefericire; neajuns.
  2. boală, suferință.
  3. ceea ce nu e recomandabil din punct de vedere moral.
  4. (la pl.) pozne, nebunii copilărești.

răusubstantiv

  1. apă curgătoare (permanentă) formată din unirea mai multor pâraie și care se varsă într-un fluviu, în alt râu, într-un lac etc.
  2. (p. anal.) cantitate mare de lichid care curge.
  3. (fig.) șir, coloană, mulțime de oameni în mers în aceași direcție.
  4. (la pl. fig.) broderie în linii șerpuitoare, care împodobește mânecile, de la altiță la manșetă, și piepții cămășilor de la costumul național.