Definiția cuvântului „răsucit”

răsucit — verb

(v.tranz. și intranz.) a deforma un corp alungit, prin rotirea în sensuri opuse extremităților sale.
(v.tranz. și intranz.) a învârti un fir textil în jurul lui însuși și în aceeași direcție, pentru a-l face mai rezistent.
(v.tranz. și intranz.) a reuni două sau mai multe fire înfășurând unele în jurul altora.
(v.tranz.) a învârti capetele mustăților pentru a le da o anumită formă.
(v.tranz. și refl.) a (-și) imprima o mișcare de rotație; a (se) roti, a (se) întoarce.
(v.tranz.) a mânui sabia, paloșul, pentru a lovi cu ele.
(v.refl.) a se întoarce brusc pe loc, schimbându-și direcția, poziția; a se rostogoli.
(v.tranz. și refl.) a (-și) mișca o parte a corpului, schimbându-i poziția.
(v.tranz.) a-și luxa o mână, un picior etc.
(v.tranz.) a întoarce gâtul unei păsări cu o mișcare violentă, pentru a-l frânge.
(v.tranz.) a învârti cu un gest mecanic un obiect ținut în mână.
(v.tranz.) a strânge un obiect, dându-i forma unui sul.
(v.tranz.) (spec.) a înfășura cu mâna foița în care s-a pus tutun, pentru a face o țigară.
(v.tranz.) a înfășura, a depăna un fir în jurul unui suport.