(v.tranz.) a așeza, a aranja așa cum trebuie; a face ordine.
(v.tranz.) a aranja pe cineva într-un post, într-o situație convenabilă.
(v.tranz.) a procura ceva prin mijloace improvizate; a face rost de ceva.
(v.tranz.) a umple cu un material de etanșare și a netezi rosturile dintre cărămizile unei zidării, dintre pavelele sau bordurile unei șosele etc. pentru a împiedica pătrunderea apei de ploaie sau de infiltrație.
(v.tranz.) a forma cu mâna rostul urzelii la războiul de țesut.
(v.tranz.) a bate, de o parte și de alta, vârful dinților unei pânze de ferăstrău.
rostuit — adjectiv
(despre persoane) așezat într-un loc sau într-o slujbă convenabilă; cu situație, cu gospodărie.
(despre zidărie, pavaj etc.) care are rosturile umplute cu material etanș.