robii (toate sensurile)

Definiția cuvântului „robii”

robiisubstantiv

  1. (în evul mediu, în Țările Române) om aflat în dependență totală față de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî.
  2. om care muncește din greu.
  3. persoană luată în captivitate (și folosită la munci grele); captiv.
  4. (pop.) deținut, întemnițat.
  5. (fig.) persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva.
  6. (în limbajul bisericesc) persoană credincioasă; creștin.
  7. om aflat în relații social-politice de subjugare, de aservire.
  8. (fig.) persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleșitoare, de o obligație.

robiisubstantiv

  1. stare, condiție socială de rob.
  2. stare de dependență politică, socială și economică în care sunt ținute o țară, un grup social, un individ.
  3. (pop.) menținerea unei persoane în temniță; (p.ext.) închisoare, temniță.

robiiverb

  1. forma de persoana a I-a singular la perfect simplu pentru robi.