← robii (toate sensurile)Definiția cuvântului „robii”
robii — substantiv
- (în evul mediu, în Țările Române) om aflat în dependență totală față de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî.
- om care muncește din greu.
- persoană luată în captivitate (și folosită la munci grele); captiv.
- (pop.) deținut, întemnițat.
- (fig.) persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva.
- (în limbajul bisericesc) persoană credincioasă; creștin.
- om aflat în relații social-politice de subjugare, de aservire.
- (fig.) persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleșitoare, de o obligație.
robii — substantiv
- stare, condiție socială de rob.
- stare de dependență politică, socială și economică în care sunt ținute o țară, un grup social, un individ.
- (pop.) menținerea unei persoane în temniță; (p.ext.) închisoare, temniță.
robii — verb
- forma de persoana a I-a singular la perfect simplu pentru robi.