← ras (toate sensurile)

Definiția cuvântului „ras”

ras — verb

  1. (v.intranz.) a-și manifesta veselia sau satisfacția printr-o mișcare caracteristică a feței și a gurii, scoțând în același timp sunete specifice, succesive și nearticulate.
  2. a se distra; a se amuza, a face haz de ceva.
  3. a fi mulțumit, vesel, fericit; a se bucura.
  4. (cu determinări în dativ sau introduse prin prep. "la") a arăta cuiva simpatie, surâzându-i.
  5. (despre soartă, noroc) a-i fi cuiva favorabil, prielnic.
  6. a-și bate joc de cineva sau de ceva; a face haz, a se amuza pe socoteala cuiva sau a ceva; a lua în râs.
  7. a nu ține seama de ceva; a nesocoti, a desconsidera, a disprețui.
  8. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru râde.
  9. rarforma de persoana a II-a singular la imperativ pentru râde.

ras — substantiv

  1. (zool.) (Lynx lynx) mamifer carnivor, de talie medie, având blană galbenă-roșcată cu pete cafenii, cu coadă scurtă și cu câte un smoc de păr în vârful urechilor.
  2. acțiunea de a râde și rezultatul ei.
  3. totalitate a sunetelor spontane, nearticulate și intermitente, produse de aerul ieșit pe glotă în timpul respirației, care sunt provocate de un sentiment de veselie, bucurie sau plăcere.
  4. bătaie de joc.
  5. (pop.) lucru prost executat.
  6. (pop.) om de nimic.

ras — verb

  1. forma de participiu trecut pentru râde.

ras — verb

  1. (v.intranz.) (despre unele animale) a scoate răgete.
  2. (fig. depr.) (mai ales despre copii) a plânge cu voce tare (de cele mai multe ori fără motiv).
  3. (fig.) (despre oameni) a țipa, a răcni, a zbiera, a urla.

ras — verb

  1. (v.tranz. și refl.) a(-și) tăia cu briciul sau cu mașina de ras părul, barba sau mustățile de la rădăcină.
  2. (v.tranz.) a curăța părul de pe pielea unui animal sau solzii de pe un pește.
  3. (v.tranz.) a răzui, a înlătura un strat subțire de deasupra unui lucru.
  4. a șterge, a îndepărta, a elimina (cu guma, cu un briceag, cu lama etc.) ceva scris.
  5. a da pe răzătoare pentru a mărunți.
  6. (v.tranz.) (fig.) a distruge, a nimici, a șterge de pe fața pământului.
  7. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru rade.
  8. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru rade.

ras — substantiv

  1. faptul de a (se) rade; bărbierit.

ras — adjectiv

  1. (despre barbă, mustăți, păr) tăiat de la rădăcină.
  2. (despre persoane) care nu poartă barbă (și mustăți); care este bărbierit; care are părul tăiat până la piele.
  3. curățat de stratul exterior prin frecare pe o răzătoare.
  4. întins, drept.
  5. (adverbial) foarte apropiat de o suprafață, atingând aproape o suprafață; tangențial.
  6. plin până la marginea de sus, foarte plin.

ras — verb

  1. forma de participiu trecut pentru rade.