← raniță (toate sensurile)

Definiția cuvântului „raniță”

raniță — verb

  1. (v.tranz. și refl.) a(-și) face o rană, a (se) vătăma.
  2. (v.tranz.) (fig.) a produce cuiva o durere morală, a-l îndurera sufletește; a jigni, a ofensa.
  3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru răni.

raniță — substantiv

  1. sac care se poartă în spate și este folosit la transportarea lucrurilor necesare la drum; rucsac.
  2. geantă prevăzută cu curele pentru a fi purtată de obicei în spate de elevi; ghiozdan.

raniță — verb

  1. (v.tranz.) (reg.) a curăța un loc de stratul de murdărie depus.
  2. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru râni.