(bot.) parte a unei plante superioare prin care aceasta se fixează de sol și își absoarbe substanțele hrănitoare; (pop.) parte a plantei aflată în pământ, indiferent de structura și funcțiile pe care le are.
(fig.) origine, izvor, cauză.
(anat.) parte prin care un organ al corpului este fixat într-un țesut.
(anat.) partea profundă a unei tumori.
(bot.) partea de lângă pământ a tulpinii unui copac.
(p.anal.) partea de jos a unui zid, a unui munte etc.
(anat.) partea de la baza anumitor organe.
(spec.) limita de adâncime a anumitor obiecte.
(mat.) valoarea necunoscutei dintr-o ecuație.
(lingv.) element al unui cuvânt, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun cuvintelor din aceeași familie și care conține sensul lexical al cuvântului.