Definiția cuvântului „pățea”
pățea — verb
- (v.tranz.) a i se întâmpla cuiva ceva (neplăcut, ieșit din comun), a da peste ceva neașteptat (și neplăcut).
- (v.tranz. și intranz.) (înv. și pop.) a suferi, a pătimi, a îndura.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru păți.
pățea — verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru păți.