Definiția cuvântului „păr”

păr — substantiv

(bot.) (Pyrus, mai ales Pyrus sativa) pom din familia rozaceelor cu coroana piramidală, cu frunze ovale, cu flori mari, albe sau roz, cultivat pentru fructele lui comestibile.
(anat. și zool.) totalitatea firelor subțiri de origine epidermică, cornoasă, care cresc pe pielea omului și mai ales pe a unor animale; (spec.) fiecare dintre firele de felul celor de mai sus sau (cu sens colectiv) totalitatea acestor fire, care acoperă capul omului.
(entom.) (fiecare dintre) firele chitinoase care acoperă unele organe sau părți ale corpului insectelor.
(p.anal.) firele scurte, ieșire în afară, care acoperă suprafața unei țesături, în special a unui covor.
(text.) denumire generală dată fibrelor naturale de origine animală; (p. ext.) țesătură din aceste fibre.
(bot.) (p.anal.) fiecare dintre filamentele (fine), de origine epidermică, existente pe anumite organe ale unor plante.
(tehn.) arc în formă de spirală la ceas.

(v.intranz. și refl.) (cu valoare de semiauxiliar de modalitate) a da impresia, a crea iluzia; a avea aparența de...
rar(impers.) introduce o propoziție subiectivă.
(v.intranz.) (rar) a atrage atenția, a impune.
a avea impresia, a-și închipui, a crede.
a socoti, a aprecia, a considera, a găsi.
a se înșela; a i se năzări.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru părea.

bucată de lemn lungă și (relativ) groasă, de obicei ascuțită, folosită mai ales ca element de susținere, de fixare etc. în diferite construcții sau ca pârghie, ca ciomag etc.
cracă groasă de copac.

(v.tranz.) a evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc.
(v.tranz.) (p.gener.) a reuși să evite, să facă față.

(adesea pronunțat cu „r” prelungit) cuvânt care imită zgomotul sau trosnetul produs de un corp solid care se rupe sau se despică, de arderea lemnelor, de presiunea exercitată asupra zăpezii etc.