Definiția cuvântului „pălărie”

pălărie — substantiv

1. obiect folosit pentru acoperirea capului, format dintr-o calotă de pâslă, de paie, de pânză etc. (cu boruri).
2. (p.anal.) partea superioară, în formă de pălărie, a unor ciuperci.
3. discul fiorii-soarelui, în care sunt înfipte semințele.
4. abajur.
5. căpăcel de metal de la o lampă cu petrol, cu o deschizătură prin care iese fitilul.