Definiția cuvântului „putea”

putea — verb

(v.tranz.) a fi în stare, a avea puterea, a se simți capabil de a înfăptui un lucru.
a avea posibilitatea, mijloacele, condițiile necesare sau ocazia de a înfăptui, de a face ceva, a-i fi ceva cu putință.
a exista posibilitatea sau probabilitatea, a fi posibil, a fi cu putință ca un lucru să se întâmple.
a avea voia, dreptul de a face ceva.
(v.refl. impers.) a fi permis sau îngăduit.
a avea motive, a avea justificare, a fi îndreptățit să facă, să spună, să creadă ceva.
a fi indicat, nimerit, potrivit, a fi bine să..., a fi cazul să, ..; a se cuveni, a se cădea.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru putea.

(v.intranz.) a emana un miros greu, neplăcut; a mirosi urât.
(pop.) a fi semne că are sau va avea loc.
(fig.) (fam.; urmat de determinări introduse prin prep. „de”) a avea ceva în cantitate mare, a fi plin de...
forma de persoana a II-a singular la prezent pentru puți.
forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru puți.
forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru puți.
forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru puți.