Definiția cuvântului „pufăit”
pufăit — verb
- (v.intranz.) a respira, a sufla greu și cu zgomot pe nări.
- (v.intranz.) a fuma expulzând fumul cu mici întreruperi zgomotoase (provocate de dezlipirea bruscă a buzelor).
- (v.intranz.) (despre lulea) a scoate fum.
- (v.intranz.) (despre locomotive) a evacua aburul aflat sub presiune cu întreruperi ritmice, zgomotoase.
pufăit — substantiv
- faptul de a pufăi; pufăială, pufăitură.