(v.tranz.) a jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț.
a sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru prăda.
prăda — substantiv
faptul de a prăda; prădare, jefuire, jaf; devastare.
(concr.) totalitatea bunurilor materiale și (în trecut) a persoanelor luate de cel care pradă (mai ales în timp de război).
persoană prinsă, răpită, ajunsă în puterea cuiva.
vietate care servește ca hrană animalelor sălbatice carnivore sau păsărilor răpitoare; (p.ext.) vânat; (p.gener.) orice poate servi drept hrană viețuitoarelor.
(reg.) risipă, cheltuială inutilă.
prăda — verb
forma de persoana a III-a singular la prezent pentru prăda.
forma de persoana a III-a plural la prezent pentru prăda.
forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru prăda.
prăda — verb
forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru prăda.