← prostit (toate sensurile)

Definiția cuvântului „prostit”

prostit — verb

  1. (v.refl.) (despre oameni) a-și pierde puterea de gândire, inteligența, a deveni prost; a se tâmpi.
  2. (fam.; despre oameni) a avea o comportare nenaturală, afectată, plină de mofturi, de pretenții; (fam.) a se fandosi, a se izmeni.
  3. (v.refl. și tranz.) a-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, dreapta judecată; a (se) zăpăci.
  4. (despre lucruri) a-și pierde din calități, din valoare, a nu mai corespunde scopului.
  5. (v.tranz.) (fam.) a induce pe cineva în eroare, a-l duce cu vorba; a păcăli, a înșela.
  6. (v.intranz.) (pop.) a cerși.

prostit — adjectiv

  1. care și-a pierdut facultățile intelectuale; îndobitocit.
  2. ajuns sau adus într-o stare de uluială; uluit, zăpăcit, dezorientat.
  3. care a fost indus în eroare, amăgit.