Definiția cuvântului „prosti”

prosti — verb

(v.refl.) (despre oameni) a-și pierde puterea de gândire, inteligența, a deveni prost; a se tâmpi.
(fam.; despre oameni) a avea o comportare nenaturală, afectată, plină de mofturi, de pretenții; (fam.) a se fandosi, a se izmeni.
(v.refl. și tranz.) a-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, dreapta judecată; a (se) zăpăci.
(despre lucruri) a-și pierde din calități, din valoare, a nu mai corespunde scopului.
(v.tranz.) (fam.) a induce pe cineva în eroare, a-l duce cu vorba; a păcăli, a înșela.
(v.intranz.) (pop.) a cerși.

om lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac.
om care se încrede ușor; om naiv, credul.
(înv. și pop.) persoană fără știință de carte; om neînvățat, ignorant.
om lipsit de rafinament; om simplu, neevoluat.