Definiția cuvântului „pribegi”
pribegi — substantiv
- persoană care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin.
- om refugiat, fugar, emigrant.
pribegi — verb
- (v.intranz.) a fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări.
- (v.intranz.) a-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila.