Definiția cuvântului „pretor”

pretor — substantiv

1. magistrat roman cu înalte atribuții judiciare (și care adesea guverna o provincie romană).
2. (în vechea armată) persoană numită pe lângă marile unități militare, cu atribuții în poliția administrativă și juridică în timp de război.
3. (în vechea organizare administrativă a țării) șef al administrației și al poliției într-o plasă (pretură), care reprezenta aici puterea centrală.