a vinde mărfuri, bunuri; a distribui, a repartiza (în schimbul unei sume de bani).
(v.tranz.) a spune o vorbă la timpul sau la locul potrivit (în cursul unei discuții).
(v.tranz. și refl.) a (se) așeza, a (se) situa într-un anumit loc, spațiu etc.
(v.tranz.) a procura cuiva o slujbă, o situație (bună).
(v.refl.) a se situa pe o poziție; a lua atitudine.
(v.tranz.) (sport) a trimite, a îndrepta mingea către un punct determinat.
plasa — verb
(înv.) a aplauda.
plasa — substantiv
împletitură cu ochiuri mari din fire textile, sintetice ori metalice, din care se fac diferite obiecte; obiect confecționat dintr-o astfel de împletitură; fileu.
împletitură cu ochiuri (din sfoară, sârmă etc.) care se așează în spatele porților de joc (la fotbal, handbal, polo, hochei etc.) pentru a opri obiectul de joc (mingea, pucul etc.) și pentru a pune în evidență cu ușurință marcarea punctului.
parte dintr-o moșie în evul mediu, în Țara Românească, cuvenită unui proprietar.
subdiviziune a unui județ, în vechea împărțire administrativă a țării; ocol.