(bot.) nume generic dat organismelor vegetale, cu o organizare mai simplă decât a animalelor și care își extrag hrana prin rădăcini, caracterizându-se prin prezența clorofilei, prin faptul că membrana celulei este formală din celuloză și, în cazul speciilor superioare, prin alcătuirea corpului din rădăcină, tulpină și frunze; (p.restr.) vegetală, mai ales erbacee, cultivată de om sau care crește în mod natural și este utilă omului.
(anat.) față inferioară a piciorului, ușor boltită, care ia contact cu solul.
plantă — verb
forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru planta.
plantă — verb
(v.tranz.) a înfige în pământ puieți, răsaduri etc. pentru a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieți, răsaduri etc.; a sădi.
a fixa în pământ un stâlp, un par etc.
a îngropa mine pe o porțiune de teren; a mina.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru planta.