Definiția cuvântului „plantau”
plantau — verb
- (v.tranz.) a înfige în pământ puieți, răsaduri etc. pentru a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieți, răsaduri etc.; a sădi.
- a fixa în pământ un stâlp, un par etc.
- a îngropa mine pe o porțiune de teren; a mina.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru planta.
plantau — verb
- forma de persoana a III-a plural la imperfect pentru planta.