Definiția cuvântului „placentă”

placentă — substantiv

1. (anat.) organ musculos și spongios care se formează în perioada de gestație la majoritatea mamiferelor și care face legătura între mamă și embrion, servind la nutriția și respirația acestuia, eliminându-se la naștere; casă, căiță, cămașă, loc.
2. (bot.) loc, porțiune din pereții ovarului pe care se fixează ovulele.